Celebra piesă de teatru ”Hamlet,, scrisă de celebrul scriitor englez, Wiliam Shakespeare, este o operă literară, larg răspândită, care a dăinuit peste veacuri. Scrisă între anii 1599-1601, faimoasa tragedie, a fost transpusă scenic și adaptată la musicaluri, teatru filme și balet, de mii de ori, pe parcursul a patru secole. Însă dincolo de această capodoperă a literaturii universale, se ascunde o legendă pe care nu mulți cititori o cunosc. Istoria lui Hamlet a apărut ințial dintr-o veche poveste populară scandinavă care a fost transmisă oral timp de mai multe generații. Prima variantă tipărită a poveștii a început în secolul al XII- lea la înițiativa scriitorului danez SAXO GRAMMATICUS care a relatat despre prințul AMLETH în volumul al treilea și al patrulea al tratatul de istorie Gesta Danorum. Iată un extras din volumul istoric a lui Grammaticus care atestă autenticitatea provenienței legendei Lui Hamlet de pe tărâmul Danemarcei.
”Regele Danemarcei Rørik îi numește pe cei doi frați Howerdil și Fengo în funcția de conducători ai Iutlandei. Howerdil îl ucide pe regele Norvegiei apoi se căsătorește cu fica regelui Rørik, Gerutha, cu care are un fiu numit Amleth. Fratele lui Howerdil, Fengo, îi poartă ranchiună acestuia și în cele din urmă îl ucide din invidie, iar mai târziu se căsătorește cu soția fratelui său, Gerutha. Amleth este persecutat de unchiul său, și ca să scape de accesele de violență ale lui Fengo, el simulează nebunia, se îmbracă în zdrențe și vorbește aiureli. Semnificația numelui „Amleth” provine din islandezul Amlóði, care înseamnă „prost”.
Comportamentul nebunesc a lui Hamleth este privit cu suspiciune de către tatăl vitreg care intuește o încercare mușamalizată a acestuia de a se răzbuna pe el. Regele trimite o femeie frumoasă să-l ademenească pe Amleth pentru a-i afla planurile, însă ea îi devine loială pe parcurs. Apoi un spion este trimis ca să asculte conversațiile prințului cu mama sa. Amhlet descoperă spionul și îl ucide aruncându-i trupul cu o furie oarbă într-o canalizare, unde este devorat de porci. Mai departe, regele Fengo îl exilează pe Amleth în Anglia cu două escorte trimițând un răvaș în care îi cere regelui Angliei să-l execute. Însă Amleth schimbă scrisoarea cu o alta în care cere uciderea escortelor, și o cere în căsătorie pe fiica regelui Angliei. Amleth se întoarce în Danemarca deghizat și asistă la propria lui înmormântare, își urmărește unchiul, incendiază holul palatului, își schimbă sabia cu cea a inamicului, intră în dormitorul acestuia și în timpul unui duel îl ucide.
Varianta istorică a lui Grammaticus are multe asemănări cu piesa lui Shakespeare, dintre care cele mai evidente și semnificative sunt:
– un ticălos care își ucide fratele, preia tronul și apoi se căsătorește cu soția fratelui său.
-un tânăr erou viclean, fiul regelui, se preface că este nebun pentru a se proteja de unchiul său.
-trei comploturi folosite de rege pentru a descoperi secretele tânărului: o tânără femeie, un spion plantat în dormitorul reginei (care este descoperit și ucis) și două escorte care îl duc pe prinț în Anglia (de asemenea ucise).
-un erou care se întoarce acasă în timpul unei înmormântări și în cele din urmă își obține răzbunarea printr-un schimb de săbii.
-Echivalente de caractere: Hamlet bătrân și tânăr, Fortinbras bătrân și tânăr, Claudius și Gertrude, Polonius, Ophelia, Rosencrantz și Guildenstern.
Savanții au dezbătut modul în care Shakespeare a descoperit legenda lui Hamlet. Este puțin probabil ca el să fi văzut prima dată versiunea latină a lui Grammaticus (întrucât nu a fost tradusă în engleză timp de secole după ce a scris piesa), dar se presupune că a citit o adaptare franceză ”Histoires Tragiques,, (Istoriile tragice) a lui François de Belleforest, tipărită pentru prima dată la începutul anilor 1570. Belleforest a înfrumusețat substanțial textul lui Grammaticus, aproape dublându-i lungimea, și a introdus melancolia caracteristică eroului. Povestea în sine a fost destul de exactă cu cea a predecesorul său latin. Principala diferență a fost numele: în această versiune bătrânul rege se numește Horvendile, soția lui este Geruth, fratele său este Fengon și fiul său, Hamlet. Cu toate acestea, este încă îndoielnic faptul că Shakespeare a citit vreodată textul lui Belleforest, care, de asemenea, nu fusese încă tradus în engleză când Shakespeare a scris piesa de teatru. Totuși varianta scrisă de Wiliam Shakespeare rămâne una dintre cele mai citate lucrări din literatura de specialitate a lumii, fiind tradusă în 75 de limbi.
Autor-Andreea Arsene
Surse de referinţă: https://www.medievalists.net/2017/11/original-hamlet-story-prince-amleth/
http://www.augustana.net/users/mischahooker/scanchron/OriginsOfHamlet.html
© 2024, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
