Viveca Tallgren este o scriitoare şi jurnalistă daneză, având un master în filologie spaniolă la Universitatea din Copenhaga. A lucrat ca profesor de limba spaniolă. În prezent lucrează ca redactor la Æsel al lui Apuleius și ca scriitoare. Dumneai a tradus literatură atât din spaniolă, cât și din suedeză. Debutul ei literar a fost o nuvelă care a fost citită la radio din Danemarca în 1985. În 1992 a publicat povestea „The Guest” în ziarul The European. În calitate de jurnalistă a colaborat cu publicaţii internaţionale prestigioase precum cotidianul spaniol ”El pais,, – cotidianul finlandez ”Kaleva,, şi alte publicaţii cunoscute din Danemarca.
Sursa: https://apuleius.dk/bog.php?id=24
Ne poți împărtăși povestea despre cum a început cariera ta în scris și jurnalism și ce te-a atras inițial către aceste domenii?
Am crescut la Helsinki și aparțin minorității vorbitoare de suedeză din Finlanda.
Când aveam aproximativ 13 ani, m-am inspirat de unul dintre colegii mei de clasă, care a scris un articol pentru departamentul de juniori al ziarul Hufvudstadsbladet al minorității vorbitoare de suedeză. „Vreau și eu să scriu articole”, mi-am spus. La vârsta de 15 ani, am locuit cu mama timp de un an în Ann Arbor, Michigan, în SUA. Mama mea era medic stomatolog și a primit o bursă de cercetare, iar eu m-am înscris la liceu. Am început să scriu articole despre impresiile mele despre viața în SUA pentru departamentul de juniori din Hufvudstadsbladet. Acesta a fost debutul meu.
La mulți ani după ce m-am mutat în Danemarca, directorul ziarului finlandez Kaleva din Oulu, Finlanda de Nord, mi-a cerut să scriu câteva articole despre Danemarca. Acest ziar a fost început ca societate pe acțiuni de către bunicul meu, printre alții. Am urmat niște cursuri de jurnalism și am început să scriu articole pentru Kaleva despre cultura daneză.
Mi-am luat diploma de master în spaniolă de la Universitatea din Copenhaga și am început să predau limba la Copenhaga Business School și la un nivel secundar superior. Pe lângă predarea mea, am lucrat ca scriitor independent și am scris articole nu numai pentru Kaleva, ci și pentru alte reviste din Finlanda și Danemarca și mai târziu și pentru ziarul spaniol El País.
Cred că experiențele menționate mai sus au fost decisive pentru mine.
Ne poți spune despre inspirația din spatele scrierii tale de ficțiune și despre temele pe care le abordezi în romanele tale?
Primele mele scrieri fictive au fost trei nuvele inspirate din copilăria mea. Una dintre aceste scrieri au fost citite la DR, Radioul Danez, o altă creaţie scrisă a fost publicată la publicaţia The Guest, apoi încă una a fost publicată în limba engleză în ziarul The European, un ziar care din păcate nu mai există. După aceasta nu am mai scris nici o ficțiune de mult timp. Cred că jurnalismul mi-a luat tot timpul.
Prima mea carte, Tango for én (Tango for one) a fost publicată destul de târziu în viața mea, în anul 2017. Este o colecție de povești de călătorie inspirate din călătoriile mele, dar cu un element de ficțiune. Am primit câteva răspunsuri foarte pozitive la această carte și am decis să o traduc în engleză cu titlul Solitary Tango. Atât versiunea daneză, cât și cea engleză au fost publicate de micuța editură, soțul meu și cu mine, am început în 2016, după ce ne-am retras din activitatea de profesori. Amândurora ne place literatura și scrisul și ne bucură foarte mult munca ca editori.
Celelalte trei cărți ale mele au fost publicate de alte edituri.
A doua mea carte este un roman autobiografic cu titlul Mor ordner tænder, far er på rejse (Mama își repara dinții, tata este într-o călătorie). Este vorba despre copilăria mea în Finlanda și despre divorțul destul de dramatic al părinților mei. Tatăl meu a emigrat în Mexic când aveam cinci ani și a fost destul de traumatizant pentru mine. Când aveam 17 ani, m-am mutat cu mama în Danemarca, la Århus. Cealaltă jumătate a cărții vorbește despre primii mei ani în Danemarca, unde nu voiam să trăiesc. Nu am vrut să vorbesc limba, pentru că mi s-a părut că suna urât și a fost, de asemenea, un protest împotriva nevoii de a trăi în Århus, care era un oraș destul de provincial la acea vreme. Abia după cinci ani, când ne-am mutat la Copenhaga, am decis să vorbesc daneză.
A treia carte a mea Den usynlige hand og andre essays (Mâna invizibilă și alte eseuri) este o colecție de eseuri despre diferite subiecte.
În 2022, colecția mea de povestiri Spejlinger (Reflecții) a fost publicată la Brændpunkt. Există unele povești din copilărie și altele despre relații în special cu femeile.
De asemenea, am publicat o carte despre celebrul dramaturg spaniol Fernando Arrabal (n. 1932) în Spania cu titlul spaniol El temor al dios Pan (Frica de zeul Pan). A fost publicată în 2023 în daneză la editura noastră.
Cum este procesul tău de scriere când lucrezi la o carte nouă? Ai anumite rutine sau ritualuri care te ajută în procesul creativ?
M-am luptat foarte mult cu prima mea carte. Motivul a fost că am fost atât de influențat de jurnalism și mi-a fost greu să scriu ficțiune. Mi-am trimis manuscrisul unui cititor profesionist de manuscrise care m-a ajutat să scap de stilul de scris jurnalistic. M-am simțit foarte fericit și ușurat când mi-am găsit în sfârșit propriul stil de scriere: un amestec de elemente ficționale și non-ficțiune.
Deseori scriu la diferite cafenele, pentru că acolo nimic nu mă poate deranja. Acasă sunt adesea tentat să fac și alte lucruri, mai ales dacă nu găsesc inspirația pentru a scrie; la cafenea sunt nevoit să scriu pentru că nu mai e nimic de făcut.
Ce rol joacă limba și multilingvismul în procesul tău creativ având în vedere competența pe care le ai în limba suedeză, daneză, finlandeză, spaniolă, engleză și franceză?
Scriu în daneză, pentru că aceasta este limba pe care o folosesc de cele mai multe ori. De asemenea, folosesc destul de mult spaniola, pentru că traduc literatură de limbă spaniolă pentru editura noastră. Este important pentru mine să păstrez limbile pe care le cunosc, chiar și limba mea maternă. În fiecare dimineață citesc ziarul de limbă suedeză Hufvudstadsbladet, ziarul finlandez Kaleva, ziarul spaniol El País și ziarul danez Berlingske Tidende. Întotdeauna am fost un mare iubitor de limbi străine. Știu și eu un pic de franceză, dar trebuie să o exersez mai mult.
Există anumite influențe literare sau autori care v-au inspirat stilul de scriere sau tehnicile de povestire?
În ceea ce privește influențele mele literare, am lucrat mulți ani cu autorul dramaturgului spaniol Fernando Arrabal și am tradus unele dintre operele sale dramatice. M-am inspirat și de scriitoarea sudeză Anne-Marie Berglund (n. 1952), care a murit în 2020. A fost o scriitoare iconică în Suedia și a scris poezie și nuvele. De asemenea, autoarea daneză Suzanne Brøgger a inspirat mult mediul.
Cum îți echilibrezi munca de editor, traducător și scriitor de ficțiune? Aceste roluri diferite se completează în vreun fel?
Cum îmi echilibrez munca de scriitor, editor și traducător. Ei bine, poate fi dificil uneori. Am redus publicarea de cărți în ultima vreme, pentru că publicarea fiecărei cărți necesită destul de multă muncă și îmbătrânim. Dar, în general, cred că sunt un „cal de lucru” și mă simt întotdeauna mai bine când am multă muncă decât fără muncă. Când aveți multe sarcini, cred că este important să faceți o planificare pentru o zi sau pentru săptămână.
Cum ai început să predai lima spaniolă la Copenhagen Business School, (Universitatea din Copenhaga) și la diferite licee din 1980?
Majoritatea oamenilor care au o diplomă academică în spaniolă ajung să aibă un loc de muncă ca profesor. Nu mi-a plăcut să predau la început, dar când am câștigat mai multă încredere în sine și experiență, a început să îmi placă, dar scrisul înseamnă mai mult pentru mine.
După cum am menţionat mai sus, am încetat să predau și să scriu articole în ziare. Cred că este important pentru sănătatea ta mentală și fizică să fii activ și să faci lucrurile care îți place să le faci. Cred că acesta este secretul unei vieți lungi și bune.
Interviu realizat de Andreea Arsene
© 2024, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
