Franco d’Angelo, un artist născut in spiritul aventurii
Artistul Franco D’ Angelo, pe numele său adevărat, Franceso Giuseppe Rosario D’ Angelo, are o poveste de viață interesantă care merită citită. S-a născut in Italia la Palermo, iar de-a lungul vieții și carierei sale impresionante de cântăreț, a schimbat trei naționalități( italiană, germană și daneză), două religii, ( catolic, ortodox) și a experimentat aproape orice stil muzical, adaptându-se cerințelor publicului ascultător. Francesco si-a dedicat întreaga viață muzicii, cu toate că în tinerețe, studiase medicina umană. În timpul carierei sale artistice, destinul a făcut ca el să întâlnească și să colaboreze cu artiști renumiți precum: Kim Larsen, considerat cel mai mare artist al Danemarcei din timpurile moderne și Rita Pavone, faimoasa artistă a Italiei care a cunoscut un mare succes internațional în anii 60′. Modest și amabil așa cum l-am cunoscut, domnul D’Angelo a acceptat să-mi acorde un interviu, în cadrul căruia am aflat aspecte importante din cariera dumnealui.
Aveți o carieră în domeniul muzicii destul de impresionantă, cum ați început această aventură?
În 1967 eram student la Facultatea de Medicină Umană și Farmacie din Palermo. Între timp au apărut niște probleme de natură financiară în familie și am fost nevoit să abandonez studiile. Mi-am îndreptat atenția către muzică și am luat decizia de a imigra în Germania, acolo unde am început să îmi perfecționez abilitățile artistice. Am reușit să obțin o diplomă de recunoaștere a calităților de instrumentist la pian și chitară. În 1969 am întâlnit-o pe prima soție și împreună cu ea am decis să fondăm o orchestră în care am cooptat încă două persoane de naționalitate ungară, Misha Deac și Josef Carcaș. Eu aveam rolul de vocalist în cadrul orchestrei, însă cântam și la chitară, iar soția mea, Yvonne, cânta la vibrafon și câteodată și la chitară bass. Noi toți cei patru membrii ai orchestrei ne-am sincronizat perfect alcătuind o echipă minunată. Din păcate componența orchestrei noastre avea să se destrame din cauza faptului că cei doi colegi din Ungaria nu au reușit să își prelungească viza de ședere în Germania. Astfel am restructurat orchestra într-o noua formulă numită Trio D’Angelo, prin atragerea unui nou membru, italian și el la origine. Din acel moment viața noastră a urmat cursul unei îndelungi aventuri. În 1972 am optat pentru venirea în Danemarca, ca urmare a faptului că în Germania programul artistic în cadrul căruia activam, era prea lung și solicitant, de multe ori trebuia să cântăm o zi și o noapte. Pe când în Danemarca, aveam doar 5 ore de cântat. În primă fază ne-am ales ca locație Hotelul Sheraton din Copenhaga. Fiindcă am iubit călătoriile și diversitatea am hotărât să merg în Norvegia pentru trei luni, după care ne-am reîntors în Germania doar pentru o lună. Am călătorit cu orchestra și în Spania la Barcelona. Până în 1976 am staționat în Danemarca, până la acel moment activitatea noastră artistică a fost favorizată, însă spiritul nostru dornic de aventură, ne-a purtat mai departe, așa că ne-am mutat pentru opt ani în Norvegia…însă, după această perioada de deplasări continue dintr-un loc în altul, în cele din urmă am hotărât să caut un loc în care să mă stabilesc definitiv… și am ales Danemarca. Timp de 20 de ani mi-am desfășurat activitatea artistică la Hotelul Munkebjerg din Vejle. În 2005 holdingul a înregistrat pierderi financiare, și din acest motiv m-am reprofilat, cântând doar în privat. În 2018 mi-am pierdut soția și am suspendat activitatea artistică timp de doi ani, până când am întâlnit o femeie frumoasă, cântăreață, cu care m-am căsătorit și am relansat împreună cariera.
Care a fost cea mai mare realizare a dumneavoastră din carieră?
Cred că a fost atunci când am împlinit vârsta de 16 ani și am făcut o înregistrare radio din Opera Cavaleria Rusticana, am avut un mare succes public recunoscut chiar în presă. De asemeni când lucram în Kolding și în Copenhaga am avut șansa să întâlnesc o parte din elita Danemarcei: artiști, sportivi, politicieni.
Din câte am înțeles, ați învățat de unul singur să cântați la instrumentele muzicale? Ați fost un autodidact…
Da, corect spus. Am început cu chitara, apoi cu pianul, reușind într-o perioada destul de scurtă să îmi dezvolt abilitățile de interpretare. În prezent cânt la cinci instrumente: chitară, pian, vioară, saxofon și trompetă.
Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră?
Muzica a fost și va rămâne menirea existenței mele.
Am aflat că ați fondat de curând împreună cu soția dumneavoastră, Manuela Dan, o școală de muzică dedicată copiilor. Aș dori să îmi povestiți despre acest proiect.
Da, am înființat o școală de muzică împreună cu soția mea Manuela, la Agerbaek. Ne-am dedicat timpul pregătirii copiilor pentru a învăța să cânte la diverse instrumente. Pe viitor, avem în vedere extinderea acestui proiect, obținând promovare la radio.
Cum ați reușit să va adaptați stilului de viață scandinav, mai puțin deschis, mai puțin prietenos cu emigranții?
Îți mărturisesc sincer că nu am fost afectat deloc. Din contra, oriunde am călătorit sau am staționat pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, mi-am făcut prieteni.
Este greu să te adaptezi unei culturi atât de diferită de cea în care te-ai născut și ai crescut…
Este mai degrabă o chestiune de adaptare și acceptare a diversității…eu am reușit să fac față tuturor provocărilor vieții.
Este adevărat că ați avut o colaborare artistică cu unul dintre cei mai mari artiști ai Danemarcei, Kim Larsen?
Da, am avut onoarea să cânt împreună cu el, fiindcă s-a întâmplat să ne aflăm în același loc.
Cum l-ați întâlnit de fapt?
L-am cunoscut în cadrul unui spectacol comun, care reunea artiștii. Am fost uimit de-a dreptul să-l văd cum vine la mine să-mi ceară să bem o bere. Era în perioada gloriei lui absolute, când era cel mai mare star muzical al Danemarcei.
Da. Era foarte amabil, modest și prietenos, de aceea am rămas cu o părere extraordinară despre el. Însă în timp am pierdut legătura, fiindcă el locuia în Copenhaga iar eu în Billund.
Cum comentați evoluția muzicii în ziua de astăzi?
Aș spune că totul ține de preferințe și gusturi. În decursul carierei mele a trebuit să experimentez și să interpretez mai multe genuri muzicale, deoarece a trebuit să mă conformez cerințelor ascultătorilor, a publicului. Am avut un repertoriu muzical divers și nu regret acest fapt, fiindcă astfel am reușit să câștig apreciere și experiență.
Eu vă percep ca fiind genul de artist ceva mai clasic…
Aveți dreptate, într-o oarecare măsură sunt…însă m-am adaptat în timp aproape oricărui stil muzical.
Domnule D’ Angelo vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda un interviu.
Și eu vă mulțumesc mult! Mă simt onorat că v-am împărtășit o părticică din viața mea de artist.
Traducerea interviului a fost făcută din limba engleză.
Interviu realizat de Andreea Arsene
© 2023, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
