Relația amoroasă dintre o româncă și un danez s-a încheiat dramatic

Prima parte

La doi ani după ce a absolvit facultatea de psihologie în Iași, Liliana a înființat un cabinet de profil care oferea consultații, reușind în scurt timp să atragă o clientelă numeroasă însă nu și selectivă. Mulți oameni suferă de boala mileniului, numită și depresie, iar ea dorea să îi trateze cât mai eficient. Câștiga de pe urma profesiei bani suficienți încât să își permită să acceseze un credit bancar pentru o locuință și un autoturism. Se considera norocoasă în sinea ei și era recunoscătoare pentru această binecuvântare, însă simțea că mai lipsea ceva din peisajul existenței sale, și anume, o familie, pe care dorea să și-o întemeieze cât mai curând posibil. Deși începând cu perioada adolescenței avea destui curtezani, Liliana a fost o fire retrasă căreia îi plăcea mai degrabă să studieze, decât să își piardă vremea prin locurile de distracție. Străduința ei intelectuală a dat întotdeauna roade prin faptul că obținea rezultate remarcabile la examene. Prin astfel de eforturi susținute consecvent a reușit să absolve liceul de filologie cu nota maximă la bacalaureat, iar la facultate a fost exact în linia întâi ca șefă de promoție. Mai întâi, părinții o îndrumase către avocatură, deoarece tatăl ei, care murise de câteva luni într-un accident de mașină pe timpul când se afla într-o deplasare, a avut profesia de avocat, iar mama pe cea de profesoară de limbi străine în cadrul Liceului Mihai Eminescu din Iași. Nu a avut o relație apropiată cu tatăl ei, fiindcă acesta avea un stil autoritar și strict, motiv pentru care părintele i-a influențat viața sentimentală în sensul că percepția ei despre bărbați în general se profila după figura paternă, cu toate astea el i-a servit drept model în ceea ce privește ambiția, seriozitatea, dedicarea și educația. Liliana avea un frate, mai în vârstă decât ea, care lucra ca inginer IT la o mare companie din Toronto. Uneori avea discuții aprinse pe video skipe cu Sebastian în care acesta o critica pentru faptul că nu își găsise un bărbat sau pentru că refuza propunerea lui de a lega o relație amoroasă cu unul dintre amicii lui canadieni care erau bine poziționați în cadrul companiei . Cinci zile pe săptămână, începând cu ora 8.00 dimineața, Liliana îmbrăcată impecabil la costum, intra în propriul cabinet situat undeva pe strada Unirii. Își primea clienții totdeauna cu zâmbetul pe buze și cu o voce dulce și calmă care ar fi îmblânzit și cea mai îndârjită bestie. Era atât de plăcută la chip și la caracter încât unii pacienți din rândul bărbaților veneau să o caute cu pretextul unor probleme de natură psihologică inexistente pentru a o vedea și a încerca să-i facă curte, însă ea nu se lăsa impresionată de astfel de tertipuri și când era cazul încheia ședința înainte de vreme propunând îndrăgostiților, seriozitate în atitudine. Profesia pe care o desfășura o captivase în totalitate fără ca să își dea seama că nu mai plecase în concediu de când a intrat în pâine. Într-o zi a primit un apel telefonic de la verișoara ei Narcisa, studentă la Facultatea de Științe Umaniste din cadrul Universității din Copenhaga. Aceasta îi făcea invitația de a veni să o viziteze. Fără să stea prea mult pe gânduri și ca niciodată, Liliana a acceptat propunerea. Oricum era sfârșitul lunii iulie și în următoarea lună, toți angajații și angajatori mergeau în concediu. A căutat pe site urile de călătorii un bilet de avion cu cursa directă din Iași către Copenhaga, însă a găsit o cursă organizată de compania Lufthavn din București către Copenhaga și a ales această opțiune. Din Iași a prins un zbor către București. Călătoria cu ambele curse a fost extrem de lejeră și plăcută. Era în data de 31 august 2013, ora 21.00 când femeia a ajuns pe aeroportul Copenhaga prima dată. La ieșire o aștepta Narcisa care era însoțită de iubitul ei danez, Anders. Bucuria reîntâlnirii a fost imensă. Cele două au fost prietene de nedespărțit în copilărie, fiind de vârstă apropiată. Anders s-a ocupat de cazarea musafirei într-un motel convenabil ca preț ,situat într-o zonă mai puțin populată, așa cum îi plăcea ei. În schimb priveliștea de la fereastra camerei era superbă, deaoarece cuprindea un parc străjuit de copaci și flori în care erau amenajate câteva localuri. A doua zi era invitată într-o mică excursie prin oraș pentru a vedea principalele obiective turistice. Mica Sirenă nu i s-a părut la fel de atrăgătoare cum este descrisă în basmul povestitorului Hans Christian Andersen. În schimb i-a plăcut Grădina Zoologică, Castelul Rosenborg și Parcul Tivoli. În ziua următoare a vizitat faimosul Palat Kronborg cunoscut ca reședință a cunoscutului personaj de teatru Hamlet. Însoțitorii ei, Narcisa și Anders au fost ghizi ei turistici. Liliana era încântată de locurile vizitate, mai ales că nu a avut ocazia să călătoarească de multe ori în afara țării. Singurele țări pe care le vizitase până la vârsta de 25 de ani au fost: Ungaria, Grecia și Spania. La sfârșitul săptămânii, în ziua de duminică, era invitată să participe la o masă organizată de părinții lui Anders. Ocazie pe care nu o putea rata, deoarece devenise oarecum interesată în legătură cu viața de familie a danezilor. Narcisa îl întâlnise pe Anders la facultate. Liliana avea să-l întâlnească pe bărbatul care i-a schimbat destinul într-un mod profund negativ chiar la acea întrunire. Cu puțin înainte să se așeze la masă a remarcat prezența unui domn foarte elegant și prezentabil, trecut de vârsta de 40 de ani, cu care gazdele i-au făcut cunoștință Lilianei. Surprinzător, străinul s-a așezat exact lângă ea de parcă totul fusese aranjat dinainte. Impresia pe care și-o crease despre el nu era una excelentă. Liliana se aștepta la aceleași gesturi de curtoazie pe care le primea de la bărbații români care o vânau. În schimb danezul Bent a fost surprinzător de rece cu ea în momentul în care s-au făcut prezentările. Nici măcar nu i-a întins mâna, darămite să i-o mai sărute pe a ei, așa cum era obișnuită. I-a schițat doar un zâmbet protocolar urându-i: Welkomen til Denmark. În schimb părinții lui Anders au fost mai prietenoși cu musafirii. După ce s-au așezat la masă, gazdele au început să le bombardeze pe Liliana și Narcisa cu întrebări despre România. Danezilor nu le venea să creadă că ea câștigă de pe urma meseriei ei în țara ei natală, suficienți bani încât să își permită confortul de a trăi decent. Prejudecățile lor despre România erau legate de un anumit tipar al mediocrității prezentat ca model în presa daneză. Narcisa însă avea deja activat instinctul de apărare și ori de câte ori i se părea că danezii întreg măsura cu afirmațiile lor preconcepute, trecea în defensivă invocând argumentații care păreau convingătoare, cel puțin din perspectiva ei. Liliana simțea deja un disconfort la nivel psihic, ceea ce nu îi era specific, deoarece putea să își controleze foarte bine emoțiile și pe ale ei și pe ale altora, însă de data acesta era copleșită de un sentiment al neputinței. Cu coada ochiului din profil, a observat de câteva ori că barbatul de lângă ea o privea pe furiș ceea ce i-a sporit sentimentul de nesiguranță. Dacă s-ar fi ridicat de la masă ca să plece ar fi dat impresia că este nepoliticoasă, dacă rămânea ar fi riscat să asiste la acel interogatoriu penibil căruia nu-i putea face față. Cea care a deschis discuția despre România cea săracă și coruptă a fost sora lui Anders, Tilde care avea din câte se părea, o aversiune față de Narcisa care arăta mult mai bine comparativ cu ea. Însă rezolvarea a venit de acolo de unde nimeni nu s-ar fi așteptat. Intrevenția lui Bent a pus capăt tuturor controverselor printr-o argumentație inteligentă prezentată într-o engleză perfectă.

• Nu am fost niciodată în România, însă părerea mea este că nu există țări bune sau țări rele. Există doar oameni buni și răi, pretutindeni în această lume. Faptul că noi danezii suntem educați din școală să credem că suntem superiori altor nații, nu înseamnă că avem și dreptul să ne considerăm astfel. Tilde a intervenit în discuție contrazicându-l pe Bent:
  -Școala ne învață să fim selectivi și să ne orientăm către profesiile de interes care ajută la dezvoltarea societății. De aia Danemarca se află în topul celor mai bogate țări europene. Îi răspunde Tilde lui Bent cu o falsă mândrie.
  -Tilde tu te referi la acel procent de doar 40% care se implică activ în viața socială și economică a Danemarcei? Că restul procentajului format din tineri și adulți se încadrează la categoria celor întreținuți social. Din acest motiv Danemarca importă forță de muncă din afară.
  Narcisa și cu Liliana abia își țineau în frâu râsul. Dacă cu 10 minute înainte, Liliana nu-l putea suporta pe Bent, după pledoaria susținută de el, ea a revenit la sentimente mai bune. Mai mult decât atât, bărbatul a închinat un pahar cu vin în cinstea prieteniei dintre România și Danemarca după care și-a mutat privirea către Liliana și a întrebat-o:
• Ești la prima vizită În Danemarca?
  -Da, domnule.
• Poți să-mi spui Bent? Nu-s obișnuit să fiu numit ”domnule,,.
  -Am înțeles…Bent. Îi răspunse Liliana bărbatului pe obișnuitul ei ton melancolic și dulce, arătându-i cel mai frumos zâmbet al ei. Danezul era deja captivat de frumoasa româncă cu chip angelic. Însă nu lăsa să se vadă prea mult. Era genul de om care își masca foarte bine stările interioare afișând o atitudine sobră și placidă contrar profesiei sale de medic psihoterapeut. La plecare, el i-a dăruit Lilianei o carte de vizită așteptând să fie contactat. Părinții lui Anders și-au luat la revedere de la oaspeți conducându-i în afara casei către șosea. Între timp Narcisa i-a spus în șoaptă Lilianei:
  -Ai văzut? Bent este interesat de tine. Ar fi păcat să ratezi ocazia de a-l cunoaște mai bine.
  -Nu știu dacă e bine să mă aventurez într-o relație cu străinul ăsta insipid. Nu-i deloc genul de bărbat pe care să-l agreez.
  -Măcar încearcă. Ai avea ceva de pierdut?
  Da. Am de pierdut timp și nu îmi permit.

În următoarele zile rămase din vacanță, Liliana a vizitat câteva muzee și galerii de artă în aer liber din Copenhaga. Narcisa i-a fost alături. Au găsit un mic restaurant unde se servea mâncare grecească. Liliana avea o slăbiciune pentru cultura greacă. Grecia a fost prima țară străină în care și-a petrecut vacanța de vară , de mai multe ori. La polul opus, Narcisa s-a adaptat destul de bine stilului de viață al danezilor și prefera mâncarea scandinavă.
-Mâine pe unde mai mergem? Întrebă Liliana curioasă
-Păi dacă dorești să ieșim în afara orașului, altundeva, să îmi spui. Vorbesc cu Anders să ne ducă cu mașina.
-Ah, dar parcă nu aș mai vrea. Sunt atâtea locuri de vizitat în orașul ăsta imens, încât nu îmi ajung zilele de vacanță rămase.
-Nu îți fă probleme. O să revii.
-Poate că o să mai vin în Danemarca, dar nu prea curând.

• L-ai sunat pe Mister Bent?
  -Nu. De ce să-l sun? Are cumva impresia că m-ar interesa?
  -Nu este despre asta. Bărbații danezi sunt timizi să știi. Așteaptă să fie abordați de femei. Iar faptul că el ți-a dat o carte de vizită denotă că te place mult. Cât te costă să-l suni un minut ca să îl saluți? Uite îți dau telefonul meu.
• Narcisa, dragă. Dacă mă interesa domnul acesta, îl sunam…
  -Hai, lasă! Știu cât de orgolioasă ești. Am văzut că îți cam fugea ochii după el. Să știi că Bent are 43 de ani, este necăsătorit, singuratic și are propria clinică de psihoterapie, iar nu în ultimul rând este medic. Vezi? Aveți mai multe în comun decât ai putea crede.
• Eu sunt psiholog și nu medic psihoterapeut. Încurci varza cu capra.
  -Nu contează, sunt două profesii oarecum similare, deoarece și tu faci terapie psihologică. Încearcă și tu ceva…
  Liliana a dat din cap în semn de dezaprobare. Seara s-a retras mai devreme în camera de motel. A sunat-o pe mama ei care era îngrijorată. Apoi a deschis televizorul și a rulat câteva canale, însă nu înțelegea nimic. Totuși din plictiseala butona telecomanda. După un duș fierbinte a adormit aproape instant. A doua zi avea să-l întâlnească pe Bent în mod neașteptat, undeva într-un parc din apropiere. Neavând încredere în coincidențe, Liliana bănuia că Narcisa și cu Anders au pus la cale întâlnirea inopinată. De data acesta Bent era îmbrăcat într-o ținută sportivă și îi stătea foarte bine. Treningul îi scotea în evidență statura atletică și în mod evident musculatura impresionantă. Ieșise la plimbare cu bicicleta prin împrejurimi și a intrat în parc la un local pentru a bea o bere rece. Așadar le-a făcut invitație celor trei să i se alăture. Au intrat cu toții într-o berărie din parc, luând loc la o masă liberă. Bent le-a oferit invitaților bere, bomboane de ciocolată , alune și cips, apoi i-a întreținut la discuții cu subiecte despre istoria și cultura Danemarcei. Era un tip inteligent și cult. Liliana nu putea ignora calitățile bărbatului și faptul că o atrăgea fără ca acesta să încerce vreun gest de apropiere. Înainte ca să devină medic licențiat, Bent a fost profesor la un liceu cu profil umanist. Îi plăcea să alerge și să meargă pe bicicletă. Era vegetarian și ținea foarte mult la dietă. Nu consuma băuturi alcoolice, doar rar câte o bere naturală. Făcea colecție de antichități și participa la evenimente culturale. În capul Lilianei deja s-a conturat profilul bărbatului pe care și-l dorea, dar nu avea nici o îndrăzneală să se apropie mai mult de el. Destinul însă a lucrat la înfăptuirea acestei dorințe, fără mult efort din partea celor doi. Au mai rămas trei zile de vacanță, timp în care Liliana s-a întâlnit cu Bent câteva ore pentru a lua masa împreună în oraș. Faptul că bărbatul a devenit mai deschis și mai interesat de ea, au convins-o să lege o relație măcar amicală. Aprecia politețea și respectul pe care i-l arăta. În ultima zi tot el a condus-o la aeroport. Copleșită de amabilitatea lui, ea și-a făcut curaj să-l invite în România.
  -Aș veni în țara ta în apropierea sărbătorilor de iarnă. Mi se pare că România are munți și locuri de schiat la fel ca în Elveția.
  -Da așa este. Țara mea are o natură superbă în orice sezon.
  Cu puțin înainte să își facă check in, Bent i-a urat călătorie plăcută, exprimându-și dorința de a păstra legătura. Era ora 11 dimineața, după trei ore de zbor avionul a decolat la București pe aeroportul Otopeni. De acolo într-o oră avea alt avion spre Iași. La ora 15.30 Liliana a ajuns în Iași la apartamentul ei cu un taxi. Și-a pus ordine în gânduri, deoarece a doua zi începea munca la cabinet. Apoi și-a adus aminte că trebuia să-l sune pe Bent și a sunat la unul dintre cele două numere de telefon scrise pe cartea de vizită. I-a răspuns o femeie care s-a recomandat ca făcând parte din personalul clinicii pe care Bent o deținea. S-a scuzat, după care a sunat la celălalt număr de telefon. De data aceasta a nimerit. Din vocea lui reieșea că se bucură să o audă. În același timp a surprins-o cu o veste neașteptată.
  -S-ar putea să vin în România cam într-o lună de zile, cel mult două.
  -Wow. Vii să mă vezi?
  -Desigur că vreau să te revăd, dar în primul rând am făcut un aranjament la București cu directori unor instituții de sănătate, cărora vreau să le donez echipament medical și medicamente. Am o asociație caritabilă care strânge fonduri pentru țările sărace…
  -Am înțeles. Apreciez generozitatea ta…hmmm…de a-i ajuta pe cei săraci.
  -Orașul tău este mare sau mic? Are locuri în care să-ți petreci timpul în mod plăcut?
  -Desigur că este. Orașul meu este cel mai mare oraș din partea de nord-est a României. Aici poți găsi tot felurile de locații destinate culturii și divertismentului.
  

© 2023, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.