Gabriela Antonia Nedelescu este o persoană cu multiple calități profesionale încadrate in domeniul psihoterapiei, cel jurnalistic, al cosmeticii, cultural și artistic, cunoscută fiind în spațiul public românesc pentru profesionalismul său, definit in primul rând de misiunea de a face bine oamenilor care întâmpină dificultăți existențiale. Deși tânără, doamna Nedelescu a adunat in bagajul vieții o bogată experiență pe care o împărteșește celor mai puțin experimentați pentru a-i ajuta să treacă mai ușor prin tumultul vieții. Referințele biografice în ceea ce o privește sunt cu adevărat impresionante, iar acest lucru se observă din dezvăluirile pe care dumneaei ni le face pe parcursul acestui interviu…
Cum a început parcursul tău profesional?
M-am gândit mult la această întrebare, pentru că, din perspectiva mea, parcursul profesional nu începe neapărat în momentul în care semnezi primul contract de muncă, ci mult mai devreme — atunci când începi să te formezi ca om.
Pentru mine, totul a pornit din copilărie. Am avut o educație complexă, care a îmbinat disciplina școlii clasice cu cea artistică — am urmat, în paralel, Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 4, dar și cursuri de dans la Palatul Copiilor. Acolo am învățat ce înseamnă perseverența, expresivitatea și munca în echipă — valori care m-au ghidat mai târziu în toate etapele carierei mele.
Ulterior am urmat Liceul Economic, Facultatea de Relații Internaționale la Universitatea Româno-Americană, iar apoi Masterul la Academia Națională de Informații și Masterul în Coaching. A fost un drum divers, provocator, dar extrem de formativ.
Dacă ar fi să mă refer la partea concretă, profesională, pot spune că am început să muncesc încă de la 16-17 ani, ca secretară la RBA Records — o experiență care m-a adus aproape de lumea artistică și m-a făcut, pentru o vreme, să visez să devin cântăreață. Însă viața m-a purtat pe alte căi, iar astăzi realizez că toate aceste experiențe, aparent diferite, au contribuit la ceea ce sunt acum: un om cu multa experienta de viata, cat si profesionala, adaptabil și pasionat de informatie si cunoastere.
Ce te-a determinat să alegi profesia de Coach/Terapeut Cognitiv Comportamental?
Drumul meu spre coaching și terapie cognitiv-comportamentală a început în urmă cu câțiva ani, într-o perioadă în care, deși aveam o carieră stabilă în corporație, o viață echilibrată și tot ce părea ‘în regulă’ la exterior, simțeam că lipsește ceva esențial. A fost momentul în care am început propria mea căutare de sine — un proces de redescoperire interioară, de înțelegere a felului în care gândim, simțim și acționăm.
Nu mi-am dorit să urmez drumul clasic al psihologiei academice, ci am ales o formare practică, aplicată, prin Academia Română de Coaching, unde am devenit Master Coach, continuând apoi cu școala sistemică de formare în psihoterapie și diverse specializări alături de mentori precum Lucia Negoiță, Diana Cibotaru și Niculina Gheorghiță.
În tot acest proces am înțeles că, pentru a-i ghida pe alții, e nevoie mai întâi să te cunoști pe tine, să-ți vindeci propriile tipare și să-ți înțelegi credințele limitative. Așa a luat naștere proiectul Brain Journey, din convingerea că felul în care ne trăim viața pornește din felul în care gândim. Nu putem schimba familia în care ne-am născut, dar putem schimba modul în care alegem să percepem lumea.
Astăzi, prin Brain Journey, ajut oamenii să-și recunoască propriile mecanisme mentale, să-și transforme gândirea și să-și construiască un sistem de credințe care să-i sprijine, nu să-i saboteze. Pentru mine, acesta este adevăratul sens al coachingului: să-i ajuți pe oameni să devină propriii lor arhitecți interiori.
Când și din ce considerente ai ales o carieră în televiziune?
Am fost atrasă de televiziune de foarte tânără, cred că de mai bine de 20 de ani. Însă la acel moment nu aveam conexiunile potrivite și, din păcate, industria nu era un spațiu ușor accesibil pentru cineva care își dorea să reușească doar prin muncă și merit. Se vorbea despre sume fabuloase sau despre compromisuri pe care nu am fost niciodată dispusă să le fac.
Privind înapoi, cred că pur și simplu nu era momentul meu atunci. Astăzi, la 40 de ani, am propria mea emisiune – Frumusețea vieții – și libertatea de a construi exact așa cum simt. Îmi pun în mișcare misiunea personală: aceea de a aduce publicului informații de calitate, autentice, care să inspire și să ajute oamenii să privească viața cu mai multă claritate și conștiență. Trăim într-o eră în care informația este peste tot, dar discernământul este rar, iar eu îmi doresc ca prin ceea ce fac să contribui la o formă de educație și echilibru în gândire.
Care au fost cele mai provocatoare situații pe care le-ai întâmpinat în cariera profesională?
Privind înapoi, cred că una dintre cele mai mari provocări profesionale a fost să rămân fidelă valorilor mele într-un mediu competitiv și, uneori, dificil. De-a lungul carierei mele, în special în mediul corporatist, am întâlnit diverse tipologii de oameni și dinamici de putere care nu întotdeauna reflectau colaborare sau sprijin.
Ca femeie tânără, ambițioasă și atentă la imagine, am fost uneori judecată greșit — pentru felul în care arătam sau pentru energia mea feminină — și nu pentru competențele profesionale. Am învățat însă că autenticitatea, munca susținută și consecvența vorbesc, în timp, mai puternic decât orice prejudecată.
Am trecut prin momente de bullying, de neîncredere sau de provocări etice, dar toate acestea m-au ajutat să-mi definesc clar limitele și principiile. Am învățat să spun ‘nu’ compromisurilor și să-mi păstrez integritatea, chiar dacă asta a însemnat uneori pierderea unor oportunități.
Totodată, privind partea artistică, cred că lipsa resurselor financiare pentru a-mi continua drumul în muzică a fost o altă lecție importantă — pentru că m-a ajutat să înțeleg că fiecare drum are timpul său și că uneori ceea ce pare o pierdere este, de fapt, o formă subtilă de protecție.
Astăzi privesc toate aceste provocări ca pe o parte esențială a formării mele — ele mi-au construit reziliența, discernământul și puterea de a merge mai departe, cu încrederea că pot să îmbin feminitatea cu forța, empatia cu fermitatea și inteligența cu grația.”
Ce personalități au acceptat invitația în emisiunile prezentate de tine si ce tematică au avut aceste emisiuni?
Cred cu tărie că fiecare om este o personalitate în felul său. Fiecare are o poveste, un drum și o perspectivă care merită ascultate. Totuși, dacă ne referim la persoane publice, am avut de-a lungul timpului șansa să interacționez și să colaborez cu oameni valoroși — printre care Andreea Marin, cu care am lucrat în perioada în care făceam parte din corpul de balet al emisiunii Surprize, Surprize, dar și cu Pescobar (Paul Nicolau), cu psihoterapeutul Constantin Cornea, și cu mulți alți profesioniști din domenii diverse.
În cadrul emisiunii mele, Frumusețea vieții, am avut bucuria să invit atât personalități cunoscute, cât și oameni care, chiar dacă nu sunt în lumina reflectoarelor, au cu adevărat ceva valoros de transmis. Pentru mine, contează mai mult calitatea mesajului decât notorietatea invitatului.
Printre invitații care mi-au rămas aproape de suflet se numără Clarissa Damian și Cristian Teran, un cuplu remarcabil prin autenticitatea și profunzimea lor, Tiberiu Nedelescu, un om de afaceri cu peste 25 de ani de experiență, Tudor Pivolaru, un tânăr vizionar, Laura Eremia, care a vorbit despre autofagie și dieta keto, dr. Andrei Grigore, Răzvan Iliescu, Horia Radu, MABO.
Toți acești oameni au adus valoare, inspirație și informații utile publicului, iar emisiunile pot fi urmărite pe canalul meu de YouTube — Frumusețea vieții cu Gabriela.
Cum arată, în linii mari, o primă ședință cu tine? Ce așteptări stabilești cu clientul și cum măsori progresul ulterior?
O primă ședință cu mine este, de regulă, o ședință de revelație. Nu îmi place să pierd timpul și nici să las lucrurile în zona teoretică — lucrez direct, intuitiv și orientat spre rezultate. În cadrul întâlnirii, observ rapid tiparele de gândire ale clientului și îl ajut să le conștientizeze, pentru că uneori nu vedem singuri ceea ce ne blochează.
Îi ofer claritate asupra modului în care propriile gânduri îi influențează viața și îi explic ce rezultate poate obține dacă își schimbă perspectiva. Practic, îl ghidez să înțeleagă că totul pleacă de la el — că atunci când își transformă modul de a gândi, se schimbă automat și realitatea pe care o trăiește.
Este o ședință intensă, dar plină de sens, care deschide calea către conștientizare și transformare reală.
Progresul nu îl măsor eu, ci îl vede clientul în propria viață. Fiecare își stabilește așteptările și obiectivele încă de la început, iar rolul meu este să mă asigur că acestea sunt realiste și aliniate cu ceea ce își dorește cu adevărat să obțină.
Schimbarea devine vizibilă în momentul în care clientul nu mai repetă aceleași tipare de gândire sau comportament care îl țineau blocat. Este, de fapt, un proces logic și natural — când reacționezi diferit într-o situație în care altădată reacționai automat, știi că ești deja în progres.
Pentru mine, progresul real nu se măsoară în teorie, ci în transformările concrete din viața de zi cu zi.
Ce diferență practică există între psihoterapie și coaching în munca ta și cum decizi cu un client dacă are nevoie de terapie, de coaching sau de ambele?
Pe scurt, psihoterapia se ocupă de trecut — de vindecare și înțelegerea cauzelor. Coachingul și terapia cognitiv-comportamentală, exact ceea ce fac eu, se concentrează pe prezent și viitor. Lucrăm cu soluții, cu acțiuni concrete și cu transformarea modului de a gândi. Simplu și eficient.
Ce tipuri de blocaje sau probleme vin cel mai frecvent la tine și care a fost cazul cel mai semnificativ în care ai observat o schimbare notabilă? (fără detalii personale, desigur).
În general, oamenii vin către mine cu ceea ce aș numi provocările clasice ale vieții moderne: dificultăți în cuplu, lipsa comunicării autentice, relații tensionate în familie — mai ales în relația cu părinții sau copiii.
Cum abordezi situațiile de burnout, anxietate sau scădere a stimei de sine și ce tehnici de terapie folosești cel mai des în aceste cazuri?
În abordarea situațiilor de burnout, anxietate sau lipsă de stimă de sine, totul pleacă de la credințele persoanei. Modul în care gândești, felul în care interpretezi realitatea, poate să te sprijine sau, dimpotrivă, să te saboteze.
Eu îi ajut pe clienți să conștientizeze aceste credințe și le oglindesc realitatea exact așa cum este — aduc în față ursul din cameră, ca să folosesc o metaforă. Practic, îi fac să vadă ce îi limitează și îi ghidez să înțeleagă cum pot schimba modul de gândire, astfel încât să își recâștige echilibrul, energia și încrederea în ei.
Terapia sau coachingul funcționează cu adevărat doar dacă persoana își dorește schimbarea și este dispusă să conștientizeze propriile tipare și să lucreze la ele. Nicio ședință nu va avea efect dacă omul nu este implicat activ în procesul său.
Practic, munca reală se face zi de zi, în viața de zi cu zi. Terapia sau ședința cu un coach reprezintă doar un cadru, un ghidaj, o ‘condimentare’ care ajută să înțelegi ce se întâmplă și cum poți acționa diferit. Transformarea adevărată se întâmplă în momentele în care aplici ce ai învățat în propria viață.”
Ce rol joacă empatia și „transferul energetic” în practica ta și cum te asiguri că menții limite profesionale sănătoase pentru tine și pentru client?
Empatia este relativă în contextul terapiei sau coachingului. Eu nu am ședințe cu clienții doar pentru a fi empatică, ci pentru a obține rezultate concrete. Înțeleg și empatizez cu situațiile oamenilor, însă scopul meu este să îi ajut să conștientizeze, să acționeze și să își transforme viața.
Dacă cineva își dorește doar să fie ascultat sau să plângă, există alte spații pentru asta — preoți, psihanaliză, consiliere de durată. La mine, empatia există, dar ea merge mână în mână cu acțiunea. Uneori, dorința de a scoate clientul din povestea sa poate fi percepută ca lipsă de empatie, însă este, de fapt, parte din etica profesională și din responsabilitatea mea de a produce rezultate reale
Care sunt pasiunile tale mai puțin cunoscute?
Ce îmi place să fac? Sunt pasionată de călătorii și de zbor, pentru că aviația face parte din viața mea. Îmi plac sporturile, mai ales snowboardingul, dar și activitățile creative: să cânt, să mă machiez, să creez și să experimentez.
Îmi place să trăiesc din plin fiecare experiență, să gătesc și să fiu înconjurată de animale. Practic, tot ceea ce fac trebuie să aibă sens și să mă facă să mă simt vie și conectată cu ceea ce iubesc.”
Mai nou, am descoperit o nouă pasiune prin colaborarea cu un after-school. Este fascinant să privești, să ghidezi și să creezi limite sănătoase pentru copii. Înveți să înțelegi cum se formează fiecare copil, că fiecare are propria personalitate și propriul fizic, și să observi bunătatea din ochii lor, dar și problemele care apar din dinamica familială.
Este o experiență incredibilă, pentru că, doar stând și observând, dar și ghidându-i, înveți foarte mult despre relaționare, răbdare și empatie. Fiecare copil are ceva de oferit și de învățat, iar eu mă bucur să pot contribui la dezvoltarea lor într-un mod conștient și responsabi
Care sunt planurile tale de dezvoltare profesională pe viitor (noi specializări, proiecte, workshopuri) și ce sfat ai oferi celor care sunt la început de drum în procesul lor de transformare personală?
Ca sfat pentru dezvoltare profesională și personală, aș spune să îți activezi și să îți antrenezi creierul la fel de mult cum îți antrenezi corpul. În același timp, nu neglija corpul — o minte musculoasă împreună cu un corp puternic înseamnă longevitate și succes.
Indiferent pe ce plan te afli, ai încredere în tine și dezvolt-o constant. Fii realist, acceptă greșelile și coborâșurile — ele fac parte din urcușul în carieră. Totul este posibil, dar fiecare etapă are timpul ei.
Și, nu în ultimul rând, bucură-te de viață — este frumoasă și merită trăită din plin, așa cum spun și proverbele străvechi: viața este darul cel mai prețios, iar Frumusețea Vietiiei se simte si traieste din fiecare clipă.
REDACȚIA
© 2025, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
