Doamna Dachin, când v-ați stabilit în Danemarca și din ce motive ați ales să trăiți în această țară nordică?
Am ajuns în Danemarca în 2014, în urma unei promisiuni de job, care însă nu s-a concretizat. Am reușit să trec peste dezamăgirea aceasta și m-am concentrat pe ceea ce însemna să trăiesc aici. Am încercat să adun informații despre Danemarca și sistemul ei, din surse cât mai competente. În momentul în care am înțeles, în mare, sistemul, am hotărât împreună cu soțul meu să rămânem aici. Ni se potrivește. Noi suntem din Ardeal, și ne-a fost relativ ușor să ne adaptăm ritmului de aici. Ne plac oamenii, stilul de viață și țara, în general.
De cât timp predați limba română la școlile Møllevangsskolen și Fårvang Skole, dedicate copiilor români?
Predau limba română în Danemarca din 2014. Deci, dacă facem un calcul scurt, la anul împlinim un deceniu de când existăm. Am început cu o grupă de 12 elevi în Aarhus. Apoi, în 2016, am înființat grupa din Fårvang, în 2019 pe cea din Vejle, iar în 2021 pe cele din Skive și Randers. Anul trecut am deschis și în Holstebro. Grupa din Skive a fost preluată de o colegă de-a mea, pentru că, logistic vorbind, era foarte greu pentru mine să ajung acolo. Petreceam cam 3,5 ore pe drum, dus-întors.
Câți copii români sunt înscriși la școlile la care predați?
La ora aceasta am cam 185 de copii înscriși în centrele unde predau.
Vă desfășurați activitatea didactică conform cerințelor unei programe școlare românești sau vă ghidați după regulile sistemului de învățământ danez?
Aș zice că folosesc o combinație. Ne vedem o dată sau de două ori pe săptămână, câte 1,5-2 ore, deci este practic imposibil sa urmăm programa românească. Materiile care sunt incluse în cazul nostru sunt limba și literatura română și istoria României. Planificarea orelor o fac în funcție de grupa de vârsta a copiilor. În mare, sunt aceleași teme, dar abordarea lor este diferită. Aici intervin „regulile” sistemului danez de învățământ. Este vorba, mai degrabă, de niște linii directoare. Aici se pune foarte mult accent pe modelul Montessori: asimilarea informațiilor prin joc și joacă. Asta încerc să fac și eu cu copiii mei. Să îi învăț lucruri noi prin metode cât mai relaxate și relaxante, prin jocuri de cultură generală, prin prezentări și filmulețe.
Ce reacție au copii vizavi de ceea ce le transmiteți prin învățătură?
Am o relație foarte frumoasă cu copiii. De multe ori îi las pe ei să decidă subiectul lecției. Au întotdeauna de ales intre 2 lucruri (de ex. Istoria transportului sau Sistemul solar; Sarea în bucate sau Ursul păcălit de vulpe). Reacția lor este una care vine în momente în care mă aștept cel mai puțin. Una dintre fetițe a venit la mine, m-a luat in brațe și mi-a spus: Mulțumesc că mă înveți lucruri noi. Una dintre marile mele bucurii este când văd clasa plină. Asta îmi dă de înțeles că vin cu drag la orele mele, că le place ce facem.
Există și copii care întâmpină dificultăți în învățarea materiei pe care le-o predați, nefiind familiarizați cu limba română?
Da, am și copii în situația asta. Din fericire, sunt norocoasă că am în clasă mici voluntari, care îi ajută pe cei care întâmpină astfel de dificultăți. Este o plăcere deosebită să îi urmăresc cum au grijă să explice cât pot ei de bine, sau cum le dau câte o mână de ajutor atunci când lucrurile nu sunt foarte clare pentru cei care au probleme în înțelegerea limbii române. Asta îi ajută și pe ei să înțeleagă noțiunile mai bine, ca să poată explica mai departe. Este una dintre cele mai mari satisfacții ale mele.
Câte școli românești există în Danemarca la ora actuală?
Din cate știu eu, din august vor fi cel puțin 8.
Puteți să ne spuneți în ce constă performanța sistemului de învățământ danez?
Cel mai important lucru, din punctul meu de vedere, este faptul că nu se pune presiune pe copil, decât atunci când situația o cere. Copiii, aici, sunt încurajați să se exprime liber, să își exploreze potențialul, sau să caute ce li se potrivește mai bine, să se descopere pe ei înșiși. Iar atunci când este necesar, primesc tot ajutorul de care au nevoie.
Ce părere v-ați format despre Danemarca, în general?
Țările nordice sunt un pic diferite de restul Europei, iar Danemarca nu face excepție. Este o țară în care ești respectat, ți se acordă încredere și te poți dezvolta foarte frumos, în condițiile în care nu trebuie să iți faci griji pentru ziua de mâine. Nu vreau să fiu greșit înțeleasă: Danemarca nu este țara perfectă. Exista și aici probleme, ca peste tot. Ca sa îl parafrazez pe Caragiale, are și Danemarca faliții ei. Dar ce mă impresionează este faptul că se fac eforturi pentru îndreptarea acestor probleme, câteodată cu succes, alteori, fără succes. Dar măcar se încearcă. În general, este o țară unde este ușor să trăiești. Cel mai important lucru pentru asta este să înțelegi sistemul.
Există posibilitatea ca generațiile viitoare de copii născuți în rândul comunității românești din Danemarca să nu mai dorească să învețe limba maternă?
Din păcate, sunt sigură că se va întâmpla acest lucru. Și asta nu din cauza copiilor, ci din cauza părinților. Este trist când aud, mult prea frecvent, că părinții refuză cu desăvârșire să trimită copiii la cursurile de limba română. Mai mult decât atât, cunosc copii care nu știu boabă de limbă română, deși ambii părinți sunt români. Și asta pentru că evită sau refuză să vorbească în limba română acasă, deși la școală li se spune in mod constant ca este extrem de important sa își cunoască limba maternă. S-a întâmplat de multe ori să fiu solicitata să evaluez copii la limba română. Nu de puține ori am fost șocată de cunoștințele extrem de reduse, de vocabularul foarte sărac. Este o realitate tristă.
Ce planuri de viitor aveți în legătură cu cariera?
Îmi doresc să continui cu aceste cursuri cât mai mult timp posibil. Îmi place ce fac, și o fac cu drag de copii. În același timp doresc să mă perfecționez cât se poate. Am intenția să aplic pentru doctorat. Dar vom vedea. Deocamdată, mă joc cu copiii.
Ce altceva vă mai pasionează în afară de predarea limbii române?
Îmi place foarte mult să citesc și să tricotez. Îmi place să scriu. Îmi place să mă plimb și să văd locuri noi, să le învăț istoria. Am o lista lungă de locuri pe care vreau să le vizitez. Și să scriu despre ele.
Jurnalist, Andreea Arsene
© 2023, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
