Elena Tiulenev este un psihoterapeut specialist de origine româno,moldavă ,care își desfășoară activitatea în Copenhaga, având propriul ei cabinet care oferă consultații. Înainte ca să aleagă Danemarca ca țară pentru a-și continua cariera, doamna Tiulenev a profesat în Italia. Descoperirea lui Jesper Juul, fondatorul Organizației Internaționale Family Lab prin intermediul uneia dintre filialele active în Italia, au determinat-o să se specializeze în psihoterapie, urmând ca să devină membră a organizației, ca apoi să își continue studiile la institutul în cadrul căruia regretatul Jesper Juul a fost profesor și membru fondator. Cu timpul, Elena a devenit ea însăși un psihoterapeut profesionist care poate oferi sesiuni psihoterapeutice celor care solicită ajutorul în acest sens.
Doamna Elena Tiulenev, de cât timp profesați în calitate de psihoterapeut sau psihiatru?
Nu sunt psihiatru (psihiatrul trebuie să aibă studii în medicină), eu sunt psihoterapeut profesionist (studii private de 4 ani și jumătate cu examen de licență și ulterior aplicare pentru membru în asociația psihoterapeuților).
Până în decembrie 2022 am lucrat cu familiile vulnerabile cu probleme complexe ca angajat în primărie. Din ianuarie 2023 am deschis clinica mea privata de psihoterapie în Copenhaga.
De ce ați ales Danemarca ca țară unde să vă desfășurați profesia și ce implicații are activitatea în sine?
Am emigrat în Danemarca în 2015 împreună cu familia (soțul și fiul meu de 13 ani). Înainte de asta am trăit în Italia 12 ani și acolo am studiat științele educației și proceselor formative.
Am ales sa emigrăm încă o dată din motive profesionale. Atât eu cât și soțul meu căutam noi provocări, posibilități de dezvoltare personală și profesionala. Am ales Danemarca pentru ca am vrut sa studiez aici, pentru că deja în Italia am întâlnit munca lui Jesper Juul, un psihoterapeut al familiei și educator danez, autor de multe cărți despre educație și creatorul organizației internaționale Family lab, care activează și în Italia. Am urmat cursurile organizației pentru a avea șansa de a activa în organizație, plus că am scris teza de licența la sfârșitul studiilor în Italia despre munca lui Jesper Juul. Pentru că munca lui Jesper Juul a rezonează cu mine , am vrut să studiez la institutul la care el l-a fondat și la care el preda ca profesor. Acesta a fost motivul profesional pentru care eu an ales Danemarca (motivul personal a fost – faptul că se situează în Europa, fiind relativ apropiată geografic de România, Republica Moldova, și Italia unde avem familii) iar clima este mai acceptabilă decât în alte țări nordice.
Ca psihoterapeut, ofer ajutor psihologic sub forma de terapie individuala, de cuplu și al familiei.
În terapie lucrez atât cu adolescenți (13-18) cât și cu adulți.
În terapia individuală lucrez cu persoane care au stări de anxietate sau stări depresive; dependente; au fost victime abuzului fizic sau psihologic; trec printr-o perioada de criza – de ex au pierdut un membru al familie, sau trec prin divorț; persoane care au avut perioade de stres îndelungate cu impact enorm asupra sănătății fizice și psihice (de ex. Pierdere de memorie; dificultăți de concentrare; stres care a dus la anxietate sau/și depresie); persoane care au avut experiențe traumatice – de ex accident, viol sau abuz sexual sau abuz de alt tip ?; experiențe traumatic din copilărie
Toate aceste experiențe/evenimente au avut un impact negativ și emoțiile legate de aceste experiențe au nevoie sa fie integrate la nivel psihic și fizic, altfel încurcă/reprezintă un bloc în desfășurarea undei vieți depline, funcționale.
În cazul familiilor cu adolescenți care de exemplu suferă de anxietate sau depresie și nu pot ieși din casa – ofer sesiuni la domiciliu, atât tânărului cât și întregii familii.
În terapia de cuplu – dinamica relației – conflicte distructive, dor de conectare și intimitate. De la o comunicare prin învinovățire/rușinare/critica la o comunicare/dialog autentic în care fiecare dinte ei își asumă responsabilitatea propriilor emoții/acțiuni/gânduri și vorbește despre sine – în loc sa se focuseze pe celălalt.
Exemple concrete cu munca în sesiunea de terapie în cuplu:
- nu suntem satisfăcuți de relația de cuplu – se ajunge la acțiunea de divorț? Cum facem asta într-un mod respectuos pentru ambii parteneri?( și eventual copii)
- au apărut copiii – ne-am îndepărtat – cum ne putem regăsi ulterior? – cum putem împărtăși opinii și responsabilități unul cu altul și să nu devenim doi străini în relație?
În terapia familiei – familiile divorțate cu părinți care sunt în conflict; familii bonus – cu părinți care au copiii din relații precedente – constelații de relații complicate; conflicte cu copiii care se repetă într-un mod distructiv; …adolescenți – cum se schimbă relația dintre adulți și copii în această perioadă, conștientizarea -părinților că proprii copii cresc- pierderea atașamentului de către copilul mic. Transformarea relației.
Nu am focus pe comportament – am focus sa descopăr ce stă în spatele comportamentului. Nu am focus pe a schimba comportamentul copilului – este doar un simptom al disfuncționalități în familie – ajut părinții sa își vadă copiii, sa ii înțeleagă, să citească ce stă în spatele unei reacții, pentru că este o informație utila și ii ajut pe părinți sa își asume responsabilitatea atmosferei în familie, leadershipul ca părinți.
Focusul este luat de la copil și îndreptat spre părinți – sunt ei cei care trebuie să schimbe comportamentul, sa facă ceva divers – de exemplu într-un conflict – adultul e responsabil sa găsească o soluție pentru a converti natura conflictului într-o acțiune constructivă – deci adultul trebuie să stăpânească situația și nu copilul.
Cum ați reușit să vă încadrați profesional în Danemarca, având în vedere că acest demers este destul de dificil, datorită faptului că societatea daneză este mai puțin deschisă străinilor?
Eu nu știu dacă “societatea daneză este mai puțin deschisă străinilor” – poate este o prejudecată sau o realitate și cred ca percepția uneia sau alteia e mai mult o experiență personală. Nu neg ca e greu, pentru ca în general Scandinavia este foarte diversă atât ca sistem cât și ca mentalitate de cultura și societatea din care provenim noi, românii/moldovenii. Eu am fost foarte surprinsă de cât de diferită este – chiar dacă am trăit în Italia, deci obișnuită cu faptul că am emigrat și nu sunt localnic. Însă Italia este o țară latina, deci diversa de Danemarca și mult mai aproape de România.
Am început în Danemarca ca voluntar, apoi “substitut” (persoana care înlocuiește pe angajații care sunt bolnavi sau sunt în vacanță sau). Am început în Nest Internațional-asistent social -persoană de contact – munca cu femeile străine traficate în prostituție – inclusiv din România (dar și alte țări, precum Nigeria, Tailanda etc); După 3 ani, am început să studiez psihoterapie la institutul Danez de Terapie al Familiei și astfel m-am redirecționat spre munca cu familiile socio-psiho-economice vulnerabile – mai întâi într-o organizație privată și apoi la primărie, în sectorul public. Ce îmi vine în minte acum este că a trebuit sa înțeleg/decodific diferența de mentalitate sună cam așa — faptul că nu sunt întrebată dacă am nevoie de ajutor sau nu sunt invitată într-un grup, asta nu înseamnă că nu voi primi ajutorul dacă îl voi cere sau că nu pot să fiu parte din grup, în caz că cer să fiu inclusă. A cere ajutor înseamnă să fii responsabil. Nu este o rușine să admiți că nu te descurci sau nu poți
Din experiența mea aceasta este o diferență culturală care poate provoca neînțelegeri la locul de muncă sau în colaborarea cu instituțiile unde avem copii.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o de-a lungul șederii în Danemarca, legată de carieră?
Poate faptul de a înțelege de unde sa încep, ce îmi doresc sa fac – chiar dacă știam ca vreau sa fiu psihoterapeut, dar care e calea pana acolo? – și chiar întrebarea . Oare asta vreau sa fac? Plus cum sa folosesc studiile și competentele din Italia și Moldova pentru ceea ce aveam nevoie să fac în Danemarca. Am depus efort ca să-mi să-mi lărgesc grupul de persoane pe care le cunosc și net-workul profesional. M-am străduit de la început să învăț limba daneză, deci am și găsit un job ca voluntar unde puteam sa vorbesc daneza de la bun început – a trebuit să trec peste complexul că nu o cunosc destul de bine în forma pronunțată, deci a trebuit pur și simplu să o utilizez cât mai mult, chiar dacă vorbeam cu greșeli.
Sau un alt exemplu de provocare a fost că am fost nevoiți să ne obișnuim cu faptul că comunicarea cu instituțiile și sistemul public din Danemarca este aproape în întregime online sau telefonic.
Când iți cauți de muncă în DK, o faci în online, nu există centre de ajutorare în acest sens. Dacă totuși există un grup de consiliere în acest sens, atunci ești îndrumat despre cum să-ți scrii CV-ul, felul cum ar trebui să corespundă competențele jobului pe care îl dorești, în rest este necesar ca să cauți de unul singur, să introduci în secțiunea scrisoare de motivare și să trimiți – toate informațiile online. Este recomandat să îi suni, chiar dacă trimiți informațiile online. Însă cel mai bine este ca să le trimiți toate informațiile tale în online.
La început, digitalizarea tuturor informațiilor mi s-a părut atât de frustrantă, aș putea zice chiar “inumană”, deoarece eu percepeam( și încă percep) ca acest sistem ne deconectează de la adevărata interacțiune interumană stabilită- îmi era greu să înțeleg cum poate cineva să înțeleagă cine sunt eu cu adevăat dar citindu-mi CV-ul și cererea online.
Punctul nostru de plecare a fost divers în Italia. Așteptările de la noi înșine au fost diverse și străduința noastră a dat rezultate, însă a avut un preț- definit prin faptul că eu am avut o perioadă de stres îndelungată, care a avut ca și consecință epuizarea psihică și fizică -a fost o lecție pe care a trebuit să pe propria piele.
Este adevărat faptul că danezii se confruntă cu multe probleme de ordin psihologic sau este doar o statistică nerealistă?
La ce statistici va referiți?
Eu nu cunosc statisticile, dar în experiența mea de muncă și din ceea ce am auzit – da, pot să confirm acest aspect – mai ales în rândul celor adolescenți cât și la adulți.
Din păcate am remarcat că sindromul de anxietatea, depresia și diagnozele cresc pe zi ce trece în rândul tinerilor.
Ce categorii de persoane și vârstă vă caută sprijinul pentru terapie și consiliere?
Eu lucrez cu adulții ( cu vârsta între 18-99) dar și cu adolescenții ( 13-18 ani) -în cazul în care e relevant și părinții/adulții nu pot să lucreze terapeutic. În cazul copiilor, prefer terapia de familie, unde copii participă la terapie împreună cu părinții, iar targetul meu principal sunt relațiile-ajut copiii prin intermediul interacțiunii directe cu părinții. Nu mă axez direct pe copii( pentru că există riscul de a problematiza excesiv, de a-l face pe copil să se simtă vinovat sau greșit) mai ales în cazul în care comportamentul/ starea copilului este un simptom al disfuncționalităților în familie și un semn că părinții nu își asumă responsabilitatea pentru atmosfera din cadrul familial sau pentru conflictele personale. Este important ca în sesiunea de terapie acești copii să aibă experiența că părinții sunt ajutați să își asume responsabilitatea și leadershipul în familie, în așa fel încât ei, ca copii, să se poată relaxa( și să nu și-o asume ei). Este important în calitatea lor de copii, să aibă experiența unui adult( terapeutul în acest caz) care îi vede și pune în cuvinte stările lor interioare( emoțiile, gândurile, senzațiile).
Ce metode de terapie propuneți celor care doresc să se vindece de depresie?
Nu am o metodă specifică. Investighez împreună cu clientul cum a apărut starea depresivă – depresia poate să aibă diverse cauze și, în dependența de cauza, stabilesc metoda de recuperare. Dacă persoana a avut stări depresive toată viața, atunci putem să lucrăm la traumele din copilărie (dacă de acolo se trage depresia). Dacă e rezultatul unor evenimente traumatizante întâmplate în viață adultă, lucram la prelucrarea/integrarea lor. De exemplu, depresia ca rezultat al morții propriului copil sau partener – din cauza durerii enorme “neprocesate” persoana poate fi într-o stare de doliu cronic care arata ca “depresie”. Alt exemplu – este depresia ca rezultat al unei relații abuzive cu partenerul sau exemplul când depresia este prezentă ca și comorbiditate (ADHD este asociat cu co-prezența mai multor diagnoze, inclusiv depresie).
Eu lucrez experimental – , adică focus pe experiența pe care o are clientul aici și acum în terapie. Ajut clientul să fie prezent, în contact cu sine însăși și să conștientizeze experiența. În același timp folosesc reacțiile și ceea ce se întâmplă în sesiune, în munca terapeutică cu clientul.
Eu lucrez și relațional– cu implicarea în terapie a ceea ce se întâmplă în relația client-terapeut, în cazul în care e relevant pentru efectul procesului terapeutic( de ex. strategiile de atașament pe care clientul le-a învățat ca și copil în relația cu părinții, se vor manifesta în relația cu terapeutul-faptul că terapeutul este conștient de aceste strategii și de cum se manifestă ele aici și acum în relația cu terapeutul- faptul că terapeutul este conștient de aceste strategii și de cum se manifestă ele aici și acum în relația terapeut-client -ajută direcționarea/procesului terapeutic.
Lucrez sistemic – persoana parte dintr-un context – relație, familie, loc de muncă – deci ceea ce se întâmplă și problemele clientului le privesc prin prisma relațiilor și contextelor care îl influențează și pe care persoana le influențează la rândul său- deci țin cont de aceasta și în cazul care clientul are stări depresive și la acesta lucrăm împreună.
În ce locație din Danemarca vă desfășurați activitatea?
În Copenhaga, însă în anumite cazuri pot să lucrez și online (terapie individuala, în unele cazuri terapie de cuplu și consiliere a părinților, atunci când copii nu sunt o parte a sesiunii terapeutice). Dacă sunt mai mult de două persoane prezente în terapie, atunci doar fizic la cabinet.
Ce alte pasiuni mai aveți în afară de cea de a ajuta persoanele cu probleme psihologice?
Cărțile – sunt pasiunea și slăbiciunea mea 🙂 (romane de suflet sau istorie universală/politică).
Natura – îmi lipsește mult și ori de cate ori am ocazia, merg în afara orașului în pădure sau la mare.
Fac ceea ce nu mi-am imaginat ca voi face vreodată – plonjare rece (cold plunges) în fiecare săptămână.
În general sunt interesată de un stil de viață sănătos și cât mai conștient – mâncare, mișcare, relații și familie, spiritualitate, natura etc.
Vă mulțumesc mult pentru acceptarea acestui interviu!
Anunț publicitar: ofertă de primăvară -ajutor psihologic( cabinet psihoterapeutic- Elena Tiulenev):
1. preț redus pentru terapie individuala pentru studenți si persoane care nu au un job – 750 kr (in loc de 950)
2. posibilitatea de a rezerva o conversație telefonica de 15 minute gratis si fără obligații, in caz de dubii, întrebări referitor la ce ajutor pot oferi – se poate rezerva direct aici:
Accesați acest link : https://calendly.com/elenatiulenevpsykoterapi/15min
3. oferta de primăvara pâna inclusiv in mai – un pachet de 3 sesiuni terapie individuala sau terapie de cuplu la jumate de preț.
REDACȚIA DETEACTIV PRESS
© 2023, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
