Pentru că sistemul politico-social, criminal din România, a avut grijă să scindeze românitatea în mai multe segmente preferențiale, conform intereselor lor anti-cetățenești, la ora actuală se vorbește tot mai mult despre o Românie aflată peste graniță. Așadar, românii plecați în afară la muncă au ajuns să fie etichetați cu diverse apelative injurioase ca și când nu și-ar mai merita apartenența la patria mamă, deși ei au ales, din motivație de natură finaciară, calea către o viață mai bună. Poate fi acest aspect condamnabil? Oficial în estimările din sondaje, aproximativ cinci milioane de români figurează ca emigranți stabiliți temporar în statele occidentale europene și nu numai. O cifră colosală dacă este să ne raportăm la numărul total al populației țării.
Și, totuși, de ce au plecat și de ce încă mai pleacă românii în cumplitul exod? O fi vreun moft de-a lor sau ce? Dacă este să ne gândim, mulți dintre cei care aleg să emigreze sunt în majoritate tineri, absolvenți de studii medii sau superioare, care doresc să presteze o muncă degradantă în schimbul unei sume de bani care le asigură un trai decent. Tocmai lipsa perspectivelor de viitor într-o țară aflată la periferia lumii civilizate îi motivează pe acești tineri să caute o viață mai bună peste granițe. Consider că niciun român nu și-ar dori plecarea din țară, atât timp cât factorul financiar nu ar juca un rol primordial în clădirea unui viitor cât de cât decent, asumat cu anumite riscuri și compromisuri.
Viața românului aflat la muncă în afară nu este tocmai roz însă motivația principală este mai presus de orice inconveniente, cunoscute ca efecte negative ale migrării în masă: familii dezbinate, lipsa forței de muncă, scăderea natalității, imaginea negativă a țării pe plan extern datorată campaniilor mediatice de străini care au ca scop denigrarea României, dar pe lângă aceste aspecte neplăcute trebuie scoasă în evidență și partea bună a lucrurilor. Cum mai toate sectoarele productive interne sunt falimentate, iar locurile de muncă din țară sunt insuficiente și prost plătite, se tot trâmbițează în presă că România duce lipsă de forță de muncă, lipsind din calcule cifra de un million de muncitori… dar, logic socotind, cu ceilalți încă patru milioane de români ce s-ar mai fi întâmplat dacă alegeau să rămână în țară? Statul ar fi continuat să împrumute bani de la bănci cu dobândă mare ca să le asigure salariile mizere, iar nemulțumirile acestora ar fi ajuns la cote maxime, culminând cu greve și proteste violente la ordinea zilei.
Plecarea peste graniță a acestor nefericiți ai sorții a venit ca o mană cerească pentru clica politică mafiotă care speculează fenomenul emigrării în avantaj propriu. Anual intră în țară sume de zeci de miliarde de euro trimise de românii aflați la muncă peste hotare… și, ce e drept, acești bani merg în sistemul privat, însă, cum majoritatea angajaților din țară muncesc în circuitul privat, acești bani proveniți din extern îi ajută foarte mult. Și astfel, datorită celor plecați și cei din țară trag foloase, numai că puțini dintre ei au demnitatea s-o recunoască. Fără niciun dubiu, unul dintre factorii stabilizatori ai economiei l-a reprezentat contribuția substanțială prin remitere valutară a românilor din diaspora pe parcursul anilor de la aderarea țării în U.E.
Redacția
© 2023, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
