Nici o lună nu a trecut de atunci și danezul Bent și-a făcut apariția la Iași să o revadă pe Liliana. Femeia a rămas surprinsă să afle că cerințele bărbatului erau modeste. Deși inițial îi căutase cazare la Hotelul Unirea, el a optat pentru cel mai ieftin loc de cazare din apropierea ei, adică la Hotel Moldova unde a găsit să comande și mâncare la restaurant. Reîntâlnirea lor a fost una foarte sobră de parcă ar fi fost doi amici vechi care se regăseau. Bent a apreciat mult plimbările făcute în compania Lilianei, la Complexul Palas, vizita la muzeul de istorie și la galeriile de artă din interiorul Palatului Culturii. Însă vizita lui a fost una scurtă, de doar două zile, într-un singur wekend. El îi dăruise Lilianei o machetă care înfățișa un cadru rural în care se aflau niște statuete de vikingi, corăbii și căsuțe. Femeia s-a bucurat mult de darul primit și i-a făcut cadou în schimb un tablou pictat care reprezenta o parte din fațada orașului Iași. Deși s-a comportat politicos și atent, danezul nu i-a arătat niciun alt gest de afecțiune frumoasei femei, iar ea nu a încercat să-l scoată din rutină. Înainte să plece în Danemarca, au stabilit să se revadă tot în România, dar la Predeal în apropierea sărbătorilor de iarnă. Mai erau trei luni până atunci și avea în vedere alte planuri la care se gândise dinainte. Între timp a intrat pe linie un alt bărbat care îi făcea curte. Cosmin Alexandroaie era unul dintre oamenii de afaceri prosperi ai orașului, deținea un club de noapte în cartierul Tudor, un restaurant și o vulcanizare. Domnul Alexandroaie era un burlac șarmant căruia îi plăceau mult femeile frumoase. Era plăcut de toată lumea datorită faptului că era sociabil, modest și generos. Pe Liliana a pus ochii în una din serile în care a luat cina singură la restaurantul lui. Ca să o impresioneze, Cosmin le-a cerut angajaților să-i transmită fetei, că prima cină este din partea casei, însă ea nu s-a lăsat impresionată, a plătit cinstit și încă a lăsat un bacșiș frumos. A doua oară când s-a prezentat la cină, Cosmin s-a băgat în seamă cu ea servindu-i chiar el farfuria cu mâncare și băutura. Liliana a crezut că omul este un chelner obișnuit. După ce au făcut cunoștință a aflat cine este și a evitat să ducă discuția mai departe, vorbind la telefon. A fost ultima oară pentru ea, când a mai călcat în acel restaurant, dar nu și ultima oară pentru Cosmin când o mai vedea, deoarece era determinat să o cucerească. Singura modalitate să o reîntâlnească era să se programeze pentru o ședință de terapie la cabinetul ei. Ceea ce a și făcut. Când a dat nas în nas cu el, doamna psiholog și-a încălcat regulamentul de abordare a clienților și a avut o ieșire necontrolată:
-Domnule, v-ați programat pentru terapie sau ați venit să vă înscrieți la matrimoniale? Eu nu am timp de pierdut cu oamenii neserioși ca dumneata.
-Domnișoară dar de ce sunteți atât de recalcitrantă? Nu poate omul să se apropie că îl și sictiriți imediat. Îmi place foarte mult de dumneavoastră…
-Nu mă interesează, domnule! Acum mă aflu la muncă și te rog să ieși afară că am treabă! Nu mă face să chem poliția. Cum își permiți să intri în cabinetul meu și să mă deranjezi inutil?
-Plec domnișoară, plec. Vă prezint scuzele mele. Nu am vrut să vă supăr. Aș fi vrut să petrecem împreună puțin timp…
-Ieși afară!
Cosmin a plecat în grabă și foarte dezamăgit. Nu era obișnuit să fie respins de femei.
Trei luni, cât mai era până la sfârșitul anului, Liliana și-a petrecut timpul la muncă și acasă. Câteodată mai vorbea la telefon cu Bent. El obișnuia să o sune mai des decât o făcea ea. Nu știa ce anume o atrăgea la acest bărbat lipsit de romantism. Probabil faptul că el nu era ca ceilalți care insistau ca disperații să aibă o relație cu ea. Își programase deja o vacanță de o săptămână care să cuprindă Crăciunul și revelionul alături de Bent la o cabană în apropierea Pârtiei Clăbucet la altitudinea de 2100 m. În ciuda faptului că cei doi comunicau doar prin telefon, Lilianei îi era un dor straniu de el. Număra zilele până la întâlnire. Nu mai avea chef să vorbească nici măcar cu fratele ei Sebastian din Canada. Când a venit mama ei în vizită a găsit-o schimbată. Avea privirea melancolică și comunica puțin. S-a speriat crezând că a intrat cumva în depresie.
-Sunt bine, mămița mea dragă! Mă descurc cu toate treburile.
-Mai vină să stai la mine pe la sfârșit de săptămână, Lilița mea. Sunt și eu singurică… mă mai sună Sebi câteodată.
Mama Lilianei plecă îngrijorată din apartamentul fetei ei. Liliana în schimb o stresa pe Narcisa cu telefoane în Danemarca insistând să îi spună ce face Bent, în lipsa ei.
-Fată, ești culmea! Bent muncește la clinica lui toată ziua. Stai liniștită că nu și-a găsit pe nimeni încă. Este singurel și rămâne al tău până te hotărăști să-l iei cu acte.
-Am văzut că l-a targetat o doamnă blondă într-o postare pe facebook unde apărea cu ea îmbrățișați.
-Și ce dacă? Aia este o colegă de a lui. Nu îți fă griji.
Cu astfel de telefoane sâcâitoare la ordinea zilei, a trecut timpul în grabă și a venit data de 23 decembrie, data plecării la Predeal. Nu întâmplător a găsit pe cineva din oraș care pleca acolo cu o rulotă și astfel și-a luat de o grijă cu deplasarea. Camera de cazare o avea exact lângă cea pe care o comandase pentru Bent. El a sosit în ajunul Crăciunului pe la amiază. Liliana și-a pus frâu orgoliului feminin care o domina și i-a sărit în brațe în momentul când s-au revăzut. Luat prin surprindere, Bent a avut o reacție de respingere, însă și-a revenit imediat în simțuri și i-a răspuns femeii pe măsura tandreții. Îmbrățișarea a fost lungă, însă doar atât. Îi aduse un cadou pe care i l-a dăruit spunându-i că tradiția în Danemarca este ca darurile să se ofere în seara de ajun. Liliana s-a îmbrăcat elegant pentru masa de seară care a fost servită în incinta cabanei. Bent era îmbrăcat obișnuit, cu jeanși albaștri și un pulover gros, roșu la culoare. Contrar mesei tradiționale de Crăciun, Liliana a comandat piept de pui și pește cu cartofi prăjiți. Iar el a mâncat o ciorbă de legume, fiind vegetarian convins. În schimb, au băut două sticle de vin roșu și s-au amețit bine. Au ieșit puțin afară ca să admire bradul de Crăciun din curte. Ninsese mult și s-a așezat frumos zăpada. Liliana l-a chemat pe Bent în camera ei ca să îi dăruiască cadoul de crăciun. Acesta mai luase o sticlă de vin cu el. Au golit sticla și au mai comandat una la recepție. Au discutat puțin după care s-a încins atmosfera. Danezul a tras-o forțat către el și i-a scos rochia aproape sfâșiind-o. Toate gesturile lui care ar fi trebuit să fie tandre și plăcute la atingere deveneau din ce în ce mai brutale și necontrolate. Amețită și amorțită de băutură, Liliana nu și-a dat seama ce i se întâmplă. Vedea doar cum este posedată cu brutalitate. Și când a început să își revină din beție spre dimineață a observat că avea pielea de pe gât, mâinii și coapse vânătă. În următoarele seri, povestea s-a repetat. Și-a dat seama că acel bărbat de lângă ea se dezlănțuia doar sub efectul băuturilor alcoolice. Și tot sub efectul licorilor magice, avea tendințe sadice și o supunea pe femeie la fel de fel de perversiuni sexuale de care ea nu auzise până atunci. Totul i se părea un vis și refuza să se trezească la realitate. Bent i-a servit și o porție mică de cocaină ca să meargă treburile după cum își dorea. Devenise atât de dependentă încât nu se mai dezlipea de el. Trăia într-o iluzie care îi hrănea acel egou sălbatec pe care îl ascunsese în străfundul ființei sale. Băutura, drogurile și sexul pervers îi scoase la suprafață o altă latură a personalității. Una întunecată. Pe de altă parte se simțea mizerabilă. Cu toată umilința pe care o primise din partea bărbatului, ea nu a renunțat la relație. Chiar l-a urmat în Danemarca imediat după sărbători. Însă ceea ce avea să o aștepte în casa străinului, depășea orice imaginație. Liliana nu a devenit soția lui Bent, așa cum își închipuise ea. Devenise doar sclava lui sexuală, pe care o încuiase la subsolul casei. În țară mama ei o dăduse dispărută deja. Însă autoritățile românești știau că ea plecase din țară în Danemarca. Mioara era disperată să își găsească fiica. A apelat și la Ambasada României din Copenhaga si a primit un răspuns favorabil. Într-o zi de duminică pe la începutul lunii martie, anul 2014, Liliana a fost găsită de poliția daneză umblând în cămașă de noapte și desculță pe străzi și a dus-o la un spital de psihiatrie unde a primit îngrijire medicală. Consulul României a trimis doi funcționari juridici să se ocupe de cazul ei, iar ei la rândul lor au sesizat unul dintre reprezentanții de presă care s-a deplasat la spital să afle mai multe informații de la ea direct. Ziarista care a vizitat-o pe Liliana la spital, a cerut personalului medical care o îngrijea să îi ofere informații despre situația ei, însă aceștia au refuzat motivând că au nevoie de acordul ei. Din Liliana nu mai rămăsese decât o umbră scheletică care se mișca încet dintr-un colț în altul al salonului fără să aibă liniște. Părul ei frumos era dezlegat, purta o pereche de pijamale largi, gri la culoare și umbla desculță prin cameră. Evita mereu să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat exact, cerând sprijin din partea ambasadei pentru a se întoarce în țară. Medicul care se ocupa de tratamentul ei, i-a spus ziaristei că deplasarea în România se poate face doar cu ajutorul unor însoțitori care să își dea acordul, semnând niște documente importante. Liliana a refuzat să vorbească cu mama ei în momentul când a fost pusă în legătură cu ea. Își arăta cicatricile și vânătăile de pe corp spunând că a fost torturată și că are poze și filmulețe stocate în Icloud care dovedesc acest fapt. Avea momente de luciditate care alternau cu stări de psihoză. Era încă frumoasă în pofida bolii mintale de care suferea. Pielea ei era albă și catifelată, ochii mari verzi ieșeau plăcut în evidență chiar dacă erau tulburi. Suferința i se întipărise pe chip. Căuta disperată alinare la fiecare om care îi trecea pragul camerei unde stătea închisă. Odată îi zise ziaristei care venise a doua oară în vizită să îi aducă fructe și suc:
-Poate că nu ești religioasă, dar dacă ai fi măcar puțin spirituală ți-ai da seama că problema mea este de factură karmică.
-Am călcat suflete și inimi în picioare dintr-un orgoliu nebunesc, iar acum plătesc…
© 2023, DetectivPress. Toate drepturile rezervate.
